Basilica.ro Gheorghe Anghel
„Prin îndelungi privegheri, prin viața ascetică și asprele sale nevoințe, Sfântul Cuvios Antonie ne încredințează că adevărata cunoaştere constă în unirea minţii cu Dumnezeu în rugăciune, printr-un efort ascetic continuu de despătimire şi rugăciune neîncetată”, a spus luni Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie la hramul Mănăstirii Iezerul Vâlcii.
Ierarhul a oficiat Sfânta Liturghie şi a vorbit celor prezenţi despre cum dobândmim mântuirea şi despre persoanalitatea Sfântului Antonie.
Înaltpreasfinţia Sa a explicat că „mântuirea noastră este primită ca dar de la Dumnezeu, însă noi trebuie să lucrăm permanent spre a fi în comuniune cu Acesta”.
Nu se poate dobândi mântuirea fără participarea la sfinţenia lui Hristos lucrătoare în Biserică, pentru că în efortul ascetic şi în orice faptă bună, darurile primite prin și în rugăciune imprimă sfințenie trupului.
Arhiepiscopul Varsanufie a rezumat viaţa marelui cuvios Antonie, şi a subliniat despărţirea sa de cele lumeşti şi unirea cu Dumnezeu prin rugăciune. El s-a născut în anul 1628, la Ianina, în Munţii Pindului. La vârsta de 20 de ani, fiind negustor, a venit în Ţara Românească şi s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea unde şi-a întemeiat o familie. Pe fiul său Mihail l-a încredinţat slujirii preoţeşti.
La vârsta de 64 de ani s-a retras la Mănăstirea Sărăcineşti. Dorind să plece în Muntele Athos, episcopul locului nu i-a dat binecuvântare, recomandându-i să se retragă la Schitul Iezeru, aflat în paragină.
„Așezarea Sfântului Cuvios Antonie în sihăstria Iezerului a început printr-o schimbare radicală şi o transfigurare totală a vieții sale în vederea urmării lui Hristos pe calea virtuţilor. Renunțând la neguțătoria lucrurilor folositoare trupului, Sfântul Antonie a devenit iconom al celor bineplăcute lui Dumnezeu, consacrându-și întreaga existenţă slujirii lui Hristos”, a spus Arhiepiscopul Varsanufie.
A restaurat schitul şi a adunat în jurul său mulţi ucenici. Mai târziu s-a retras într-o peşteră din apropiere unde a dus o viaţă aspră în rugăciune, post şi lacrimi pentru păcatele sale.
„A renunţat la toată desfătarea pe care lucrurile pământeşti i le puteau oferi și, liber de toate grijile lumeşti, și-a îndreptat toată atenţia sa spre Dumnezeu, în chilia care era mângâiată nu doar de razele soarelui, ci și de strălucirea harului lui Dumnezeu.
„De aceea și chipul său a fost așezat în lumina slavei dumnezeiești, iar neputrezirea sfântului său trup ne descoperă slava de care se fac părtaşi sfinţii, intraţi în odihna Împărăţiei Preasfintei Treimi”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.
Sfântul Antonie a trecut la cele veşnice în anul 1720. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1992.
Foto credit: Arhiepiscopia Râmnicului
