Basilica.ro Aurelian Iftimiu
Cu ocazia împlinirii centenarului de la adormirea Sfântului Nectarie, episcopul Pentapolei, Patriarhul Alexandriei a transmis o enciclică în care subliniază virtutea răbdării pe care a manifestat-o Sfântul în mijlocul calomniilor, disprețului și nedreptății.
Enciclica Patriarhului Alexandriei despre Sfântul Nectarie: text integral
Teodor al II-lea
Din mila lui Dumnezeu Papă și Patriarh al Alexandriei și întregii Africi
Către plenitudinea creștinilor din cuprinsul Tronului nostru Apostolic și Patriarhal
Mila și Harul Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toți
„Pe steaua cea nou strălucitoare a Ortodoxiei, pe al Bisericii nou zid de apărare, cu bucurie în inimi să îl lăudăm.”
Cu aceste cuvinte ne cheamă cântările Bisericii noastre, iubiții mei fii în Domnul, să serbăm astăzi pomenirea celui între Sfinți Părintelui nostru Nectarie, episcopul Pentapolei.
Cu adevărat Sfântul Nectarie este o stea luminoasă pe firmamentul înțelegător al Bisericii lui Hristos, chiar dacă este considerat Sfânt al secolului nostru, iradiază strălucirea Cuvioșilor vechi din Sinaxar și este numărat împreună cu cetele Marilor noștri Sfinți.
Astăzi se bucură Biserica lui Hristos, se bucură Biserica Apostolului Marcu, se bucură insula Eghinei, se veselește întreaga lume ortodoxă, de sărbătoarea cinstitului nostru Sfânt Nectarie.
Acest ierarh slăvit a devenit într-adevăr ceea ce spunem în troparul lui, „prieten adevărat al virtuții”, nu al unei virtuți lumești sau valori pământești, ci al virtuții de sus pe care o dăruiește Dumnezeu Dătătorul de daruri tuturor celor care ridicând crucea Îl urmează pe Mântuitorul Hristos.
Viața Sfântului Nectarie a fost viață de mucenicie. Poate că nu a mărturisit prin sânge, însă a mărturisit prin duh. Rugându-se a suferit martiriul calomniilor, martiriul disprețului, martiriul nedreptății. În persoana mult-pătimitorului Nectarie, se confirmă cuvântul evanghelic „cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui”.
Ca un alt Iov a îndurat ispitele și încercările lumii acesteia și totuși niciuna dintre ele nu a reușit să-l despartă de iubitul său Iisus. „Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana”?
Acest cuvânt al Apostolului Pavel a nutrit speranța în sufletul lui și a crescut credința sa în preadulcele Mire Hristos. Nimic nu ne poate ține departe de Dumnezeu decât propria voință.
Citim, dragii mei, în Sfânta Evanghelie, că atunci când Domnul nostru a fost judecat pe nedrept și se auzeau acuzații false împotriva Lui, marele preot L-a întrebat: „Ce mărturisesc împotriva Ta aceştia? Iisus însă tăcea”. Așa și sfântul nostru, în ciuda tuturor acuzațiilor nedrepte, tăcea. A tăcut nu din slăbiciune, ci dimpotrivă, Domnul l-a întărit să păstreze această tăcere sfântă, care era un semn al înțelepciunii, prudenței și discernământului Sfântului Părinte.
Răbdarea, tăcerea, iertarea. Acestea au fost virtuțile care l-au împodobit pe Sfântul Nectarie. Duhul Sfânt s-a odihnit în sufletul său bun, iubitor de Dumnezeu și înflăcărat de credință. Și acest lucru este arătat atât de viața sa pământească, cât și mijlocirea neîntreruptă pentru noi toți către Domnul de după cuvioasa sa adormire. El a fost ceea ce numim om ceresc și înger pământesc. Mintea lui era constant ocupată cu cele dumnezeiești, inima îi tânjea după cele de sus, întreaga sa viață a fost dată în mâinile lui Dumnezeu.
„Cu ce graiuri duhovnicești vom ferici pe ierarhul Nectarie?” Cuvintele sunt slabe pentru a descrie bogăția duhovnicească a Sfântului nostru Nectarie. Teolog desăvârșit, pedagog strălucit, vindecător desăvârșit al neputințelor sufletești și trupești, preadulce predicator. Limba lui este „trestie a scriitorului ce scrie iscusit”, care picură cuvintele dumnezeiești ca nectarul preadulce pentru ca toți să gustăm și să primim tărie, iertare și mângâiere în viața noastră și în nevoința noastră duhovnicească. Nenumărate sunt minunile sale, atât în viața sa pe pământ, cât și acum, ceea ce confirmă îndrăzneala Sfântului înaintea tronului lui Hristos.
Astăzi ne cinstim ierarhul! Și sărbătoarea din acest an este deosebită! Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la adormirea Sfântului Nectarie. Nu vă ascund, iubiții mei, emoția mea, dar și binecuvântarea pe care o simt de a mă învrednici Dumnezeu ca această serbare a centenarului să coincidă cu patriarhatul meu.
Totuși, acest eveniment fericit coincide și cu pandemia severă, care afectează întreaga lume, dar ne rugăm din toată inima ca Domnul să dea curând un sfârșit izbăvitor acestei încercări.
Astăzi, Patriarhia Alexandriei se bucură și întregul continent african te sărbătorește pe tine Sfinte Nectarie.
Oamenii te-au disprețuit, dar Domnul te-a proslăvit. Lumea te-a ascuns pentru ca lucrările tale să nu fie auzite sau văzute, dar Dumnezeu le-a descoperit, pentru ca Sfântul Său nume să fie slăvit și sufletele însetate ale creștinilor să beneficieze de prezența ta.
Plecăm genunchii inimii noastre în fața icoanei tale și a moaștelor tale izvorâtoare de har și te rugăm cu credință și lacrimi.
Cinstite ierarhe, primește rugăciunile noastre și nu înceta, Sfinte, să mijlocești la Dumnezeu cel Atotputernic pentru noi toți, pentru Biserica Apostolului Marcu, pentru Marea Cetate a Alexandriei, pentru Egipt, pentru aceste pământuri pe care le-ai sfințit cu pașii tăi, dar și pentru întreaga lume.
În încheiere, copiii mei binecuvântați, să lăsăm gura Sfântului să ne învețe cu cuvântul Său dumnezeiesc:
„Frații mei! Dumnezeu cel mult milostiv vrea fericirea noastră a tuturor și în această viață și în cealaltă. De aceea a întemeiat Biserica Sa sfântă. Pentru a ne curăți de tot păcatul, să ne sfințească, să ne împace cu El, să ne dăruiască binecuvântările cerului”.
„Biserica are brațele deschise pentru a ne primi. Să alergăm cu grabă toți câți avem conștiința încărcată. Să alergăm, iar Biserica este gata să ne ridice povara noastră grea, să ne dăruiască îndrăzneală către Dumnezeu, să umple inima noastră de bucurie și fericire.”
†Teodor II
Papă și Patriarh al Alexandriei
9 noiembrie 2020, Alexandria
Foto credit: Patriarhia Alexandriei
