Basilica.ro Ștefana Totorcea
În mesajul pastoral transmis cu ocazia Duminicii a 13-a după Rusalii, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților subliniază că, în Evanghelia zilei, luarea viei de la lucrătorii cei răi și oferirea acesteia celor care dau roade nu vizează doar vechiul popor al lui Israel, „ci pe toți cei care nu se arată vrednici lucrători ai Cuvântului lui Dumnezeu în via harului, care este Biserica Sa”.
Părintele arhiepiscop trimite la un pasaj din cartea Profetului Isaia: „Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel, iar oamenii din Iuda sunt sădirea Sa dragă. El nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l plin de sânge. Nădăjduit-a să-I rodească dreptate, dar iată: răzvrătire (Isaia 5, 7)”.
Ierarhul adaugă că referirea la piatra din capul unghiului evocă două versete din Psalmul 117, care se recita în cultul iudaic: „Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri (Psalmii 117, 22-23)”.
„Exegeţii spun că stăpânul din parabolă este Domnul Savaot din Isaia 5, 7, pe care oamenii − din cauza păcatelor − Îl consideră ca fiind departe, iar via este Israelul (Ieşirea 15, 17)”, menționează arhiepiscopul. „Gardul cu care a împrejmuit via este Legea; teascul săpat este jertfelnicul, iar turnul clădit este templul/biserica.”
„În plecarea departe a stăpânului, Sfântul Ioan Gură de Aur vede, pe de o parte, îndelunga răbdare a lui Dumnezeu în relaţie cu noi, iar pe de altă parte, spaţiul libertăţii noastre.”
„Arendaşii cărora li s-a încredinţat via sunt imaginea legiuitorilor şi conducătorilor lui Israel (Marcu 12, 12; Luca 20, 19)”, iar „atitudinea lor anticipa atitudinea fiilor lui Israel în relaţie cu Fiul lui Dumnezeu”.
În contrast cu aceștia, „atitudinea proprietarului trece dincolo de limitele raţiunii umane, în sensul că, la urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: «Se vor ruşina de fiul meu»”.
Uciderea fiului în afara viei trimite „la uciderea lui Iisus în afara cetăţii şi fără voia poporului (Ioan 19, 17; Evrei 13, 12)”, precizează ierarhul. „Este aici o asemănare evidentă între Naşterea şi Răstignirea lui Hristos, care Îl arată a fi străin lumii acesteia, nu numai îndepărtate de Dumnezeu, dar şi refuzând cu cerbicie prezenţa Sa”, explică el.
Cuvintele „fiu iubit” şi „se vor ruşina de fiul meu” subliniază dimensiunea hristologică a parabolei, reamintindu-ne cuvintele rostite de Dumnezeu Tatăl: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultaţi” (Marcu 1, 11 şi 9, 7).
„Sfântul Evanghelist Matei reţine şi înţelesul pedepsei anunţat de Hristos: «De aceea vă spun că împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va face roadele ei» (Matei 21, 43)”, menționează Înaltpreasfințitul Calinic.
„Neamul în discuţie este noul Israel, adică Biserica lui Dumnezeu. În acest sens, Sfântul Chiril al Alexandriei tâlcuieşte că «s-a dat acel pământ lucrătorilor sfinţiţi ai Noului Legământ», adică apostolilor, iar aceştia, preoţilor şi arhiereilor.”
„Avertismentul: «Va lua Împărăţia lui Dumnezeu de la ei şi o va da celor care vor aduce roade (Matei 21, 43)» vizează nu doar pe Israel, ci pe toţi cei care nu se arată vrednici lucrători ai Cuvântului lui Dumnezeu în via harului, care este Biserica Sa. Doamne să nu fie!”, mai scrie ierarhul.
„Să fim, aşadar, cu luare aminte să dăm roadele cele bune la timpul cuvenit, ca să ne bucurăm de intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu!”, încheie el.
Foto credit: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
