Basilica.ro Iulian Dumitraşcu
„Ne plângem mereu că nu avem timp, ne plângem de lipsă de timp”.
„Cel mai dramatic este atunci când nu avem timp pentru sufletul nostru, pentru familia noastră, pentru prietenii noștri”, a spus Episcopul Macarie al Europei de Nord la începutul Noului An Bisericesc.
Ierarhul a atras atenţia la Centrul Eparhial din Stockholm că de atâtea ori toată vlaga noastră sufletească este absorbită în „malaxorul cronofag al lumii acesteia” și mai rămân doar câteva „resturi” pe care le dedicăm, seara sau în duminici, Dumnezeului nostru.
„Iubite frate, iubită soră, simțim în adâncul sufletului nostru că nu aceasta este rostul, firescul vieții omenești! Simțim că trăim într-un exil forțat, nu doar fizic, ci și sufletește! Simțim că nu aparținem acestei lumi! Simțim că locul nostru adevărat, casa noastră adevărată, nu este aici, în acest veac, în această lume!”.
„Însă ce putem face pentru a rămâne ancorați, înrădăcinați în cer, acolo unde e adevărata noastră casă? Avem această modalitate de a cultiva neîncetat timpul liturgic, timpul Bisericii. Rugându-ne, așa cum ne îndeamnă psalmistul, în toată vremea și în tot ceasul: Binecuvântează suflete al meu pe Domnul! (Psalm 102:1)”.
„Rugăciunea este cu adevărat respirația sufletului! Avem nevoie să ne rugăm continuu, așa cum avem nevoie să respirăm pentru a trăi. În tot ceasul și în toată vremea să îi aducem mulțumire Preamilostivului Dumnezeu pentru toate, iar la ceasul al șaselea să nu uităm să îi aducem mulțumire pentru jertfa Sa mântuitoare iar în Vecernie să cântăm sau să rostim, întru înserare, imnul Luminii celei line”, a afirmat Preasfinţia Sa.
Foto credit: arhiva Basilica.ro
Urmărește-ne și pe Twitter: @AgentiaBasilica și @BasilicaPhotos!
Vă mulțumim că citiți Basilica.ro.
